Nu numai legile de drept nu actioneaza in Romania!

În Constituția României scrie: Articolul 135 - Economia (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; Articolul 47 - Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

Vreau sa sugerez o tema despre preturile convorbirilor in retelele de telefonie mobila, dar nu numai. Conform unei legi economice simple intr-o piata de produse sau servicii cu cat oferta creste, cu atat pretul scade. Furnizorii de servicii de comunicatii telefonice au reusit sa faca aceasta lege neputincioasa. La noi (si probabil ca si in alte tari, dar asta nu inseamna ca asa ar fi corect!) cu cat sunt mai multi ofertanti de telefonie cu atat pretul mediu platit de oricare dintre abonati este mai mare! (Aci vreau sa fac o remarca pe care o voi repeta si la sfarsit: este destul de posibil sau chiar sigur, ca fiecare companie de telefonie sa fi infiintat inca una sau cateva companii tot de servicii telefonice, pentru a "fărămița" masa consumatorilor!) Ce inseamna cele spuse aci mai sus? Cu cat sunt mai multi furnizori de servicii de telefonie, cu atat corespondentii fiecaruia dintre noi, abonatii, vor fi mai putini in aceeasi retea cu noi. Exemple: 1. Daca in Romania ar fi doar doua retele de telefonie, iar noi am avea 10 corespondenti cu care de obicei facem convorbiri, conform teoriei probabilitatilor sunt destul de mari sansele ca jumatate dintre ei sa fie in aceeasi retea cu noi, iar a doua jumatate sa fie in cealalta retea. In acest fel pretul platit de noi va fi media preturilor pentru convorbiri in reteaua "noastra" si cel pentru convorbiri in alta retea. 2. Daca in Romania sunt 10 retele de telefonie, iar noi am avea tot 10 corespondenti, conform teoriei probabilitatilor cea mai probabila (oricum posibila) repartitie a acestora este cate unul in fiecare din cele zece retele! In acest fel vom plati pretul (mai mic) pentru convorbiri in reteaua "noastra" doar in cazul singurului corespondent care este cu noi in retea. Pentru convorbirile cu ceilalti noua corespondenti vom plati pretul (mai mare) pentru convorbiri in afara retelei "noastre". Un calcul aritmetic simplu arata ca pretul mediu al minutului de convorbire in al doilea caz va fi cu 80% mai mare decat in primul caz. Ce inseamna aceasta practica? • Practicarea de tarife diferentiate pentru "ai nostri" si pentru "ceilalti" transfera lupta concurentiala fireasca dintre furnizorii de servicii de pe piata, pe capul clientilor, care trebuie sa faca o "cercetare" de expert financiar pentru a alege (treaba imposibila, inutila etc) solutia cea mai buna (chipurile!). • Cred ca se poate vorbi aici si despre discriminare negativa (ilegala!) a celor care au... indraznit sa aiba corespondenti in alta retea si care pentru aceasta indrazneala trebuie sa plateasca un pret mai mare (chiar daca vorbesc cu vecinul de peste drum, dar din alta retea). Care ar putea fi solutia de restabilire a actiunii normale a legii economice a cererii si ofertei? Sa se limiteze numarul companiilor (retelelor) de telefonie nu este legal posibil. Asa ca firmele mari pot fi tentate sa se “fragmenteze” pentru a beneficia de tarifele discriminatorii mai mari pentru apelurile catre alte retele. De aceea solutia reala de a restabili functionarea legii cererii si ofertei este sa se impuna furnizorilor de servicii de telefonie folosirea unui singur tarif pentru convorbiri nationale indiferent daca cel apelat este din propria retea sau din alte retele din Romania. In acest fel legile concurentei vor putea actiona normal. Compania poate stabili orice pret pe care-l considera aducator de profit si aducator de clienti noi din piata comunicatiilor de voce. Cum influenteaza pretul platit de companie pentru transferul legaturii telefonice in alte retele constituie o problema pe care trebuie s-o rezolve expertii companiei si nu sa fie transferata in buzunarele propriilor clienti. Cand se vor negocia preturile (contractele) de transfer companiile vor lupta pentru ca aceste preturi sa fie cat mai mici si astfel vor apara si interesul clientilor. Clientii (consumatorii de servicii de comunicatii) nu au vreo alta posibilitate de a influenta preturile, decat in cadrul actiunii legii economice a cererii si ofertei. Un stat cu adevarat democratic este dator sa asigure functionarea fara obstacole a legii cererii si ofertei si “sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (Constitutia Romaniei, art. 47, al. 1). In acest scop social romanii au hotarat ca “economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta” si ca “statul trebuie sa asigure... protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru...” (Constitutia Romaniei art. 135) Ar putea sa fie promovata o asemenea regula chiar si ca lege la nivel european!