În politică n-am mamă, n-am tată!

Încerc să mă lupt cu PROSTIILE care circulă pe Internet sub formă de apeluri disperate și care nu sunt în interesul meu sau al celor ca mine. De când Ponta a ajuns prim ministru răspânditorii de astfel de materiale (majoritatea scoase de la naftalină, fără precizarea datei când au fost scrise, nesemnate la reluare) urmăresc înscăunarea cât mai grabnică a lui Crin Antonescu prin înlăturarea lui Băsescu. Asta nu este lupta mea pentru că noi cei mulți avem de pierdut, nu de câștigat. Iată de ce: Sper că nimeni nu mai crede, nu-și imagineaza că vreun partid se prăpădește de mila noastră a celor mulți si jefuiți fără încetare. Aparentul cinism din titlul acestor reflecții este aplicat continuu de politicieni (vezi traseismul lor din toate timpurile), de ce nu l-am aplica și noi, cei cu voturile?! În relatiile noastre cu partidele nu trebuie sa joace vreun rol sentimentele. Singurul mod de (posibilă) reușită este calculul rece al șanselor de rezolvare a problemelor noastre, de promovare a intereselor celor ce muncesc (sau care au muncit) cu adevarat. Eu judec cu mintea mea (nu repetare papagalicească, leneșă, necritică a ideilor altora) că noi cei mulți (normal ar fi cu sindicatele în frunte) ar trebui să speculăm cât mai bine posibil situația de dezechilibru temporar din interiorul USL. Este clar că obiectivele de prim ordin ale USL au fost posturile de prim ministru pentru Ponta și de președinte pentru Antonescu. Deocamdată a fost cucerită prima funcție pentru Ponta. Așa a aparut dezechilibrul între PSD si PNL în interiorul USL. Această situație este o ocazie rarisima pentru noi cei ce așteptăm îndeplinirea promisiunilor făcute de USL, noi cei care vrem corectarea nedreptaților la care am fost supusi de guvernarea anterioara (eu aș folosi pluralul: guvernările anterioare). Atâta timp cât Antonescu așteaptă fotoliul prezidential, Ponta cu guvernul său va trebui să mențină în electoratul român o atmosferă favorabilă USL pentru ca să-și poată îndeplini angajamentul referitor la ocuparea celor doua functii. Cu cât Antonescu ajunge mai târziu la Președinție cu atât mai mult timp Ponta (si chiar Parlamentul polarizat acum spre USL) va trebui să ia măsuri pe placul celor mulți și cu voturi. Când se va vedea Antonescu la Cotroceni toate vor fi date uitării, pentru că Ponta va dansa doar după cum îi vor cânta... interesele din PSD. În timp ce Ponta este prim ministru nu avem a ne teme de Băsescu, pentru că Președintele României (oricare ar fi el) nu poate face nimic (bun sau rău) pentru țară, fără "ascultare" din partea primului ministru. Să ne amintim cum a făcut Tăriceanu tot ce a vrut chiar dacă Băsescu era președinte. Președintele poate doar eventual să vorbească. Acum îl avem în fruntea unui nou guvern pe Victor Viorel Ponta care va ignora orice spusă de-a lui Băsescu. Acum ar trebui să se iasă în stradă să se ceară: salarii și pensii mai mari; condiții de muncă, sănătate și învățământ mai bune. După împărțirea ciolanului, va fi prea târziu! Dacă noi, ăștia mulți, dăm prea curând din mână singurul atu pe care-l avem - funcția de președinte al României, pe care așa de mult și-o dorește Antonescu (dorința lui este temporar norocul nostru!) - nu vom avea nici o formă de presiune asupra guvernului ca să se țină de cuvânt. Înlăturarea lui Băsescu nu este urgența noastră! Dimpotrivă. Cu cât mai târziu va fi Antonescu președinte, cu atât mai mult timp Ponta va trebui să se țină de cuvânt! Așa că, să nu ne lăsăm antrenți într-o luptă care nu-i a noastră, să nu ne tăiem creanga de sub picioare!