Lojă masonică sau grupare de tip mafiot?

Eu sunt un om destul de înțelegător, poate chiar foarte înțelegător. Sunt convins că este necesară existența unor filtre care să împiedice accesul proștilor, hoților și spionilor la funcțiile importante din administrația centrală. Verificarea moralității, sănătății psihice și calității anturajului candidaților la funcții înalte în stat este fără îndoială extrem de necesară. Astea fiind gândurile mele m-am apucat să citesc C.V.-urile ocupanților funcțiilor înalte din administrația centrală de stat și din parlamentul României. Am observat că toți ștabii (cu pantaloni sau cu fustă) își trec cu oarecare mândrie în C.V. că au frecventat(¿) și au absolvit(¿) Colegiul Național de Apărare. Pasul meu următor a fost la website-ul Colegiului Național de Apărare (CNAp cu “p” ca să-l deosebim de CNA care de ani mulți nu reușește să observe pleonasmul din “acordul părinților ori familiei”, difuzat de zeci de ori în fiecare zi la toate televiziunile…). În loc să mă lămuresc, după vizitarea website-ului am devenit... nedumerit! Acolo scrie că “Dosarul depus în vederea susţinerii concursului de admitere trebuie să conţină: nominalizare din partea instituţiei tutelare pentru participare la cursuri;” Adică important este doar să ai o… pilă tutelară, altfel n-ai cum pătrunde în “elită” (sau "lojă"). În schimb nu se pretinde nici un certificat de sănătate fizică și psihică și nu se impune un IQ mai mare măcar decât al idioților. Și mai scrie în HG 438 din 5 aug. 1992 la Art. 2. că “La cursurile Colegiului National de Aparare se pot inscrie personalitati civile si militare, absolventi ai institutelor de invatamint superior civil sau militar, care ocupa sau pot ocupa, in perspectiva, functii de conducere si decizie in domeniile politicii de securitate si aparare nationala”. Foarte ciudată redactare! • Cine și cum stabilește care dintre candidați sunt sau nu sunt “personalități”? • De ce s-a pus virgulă înainte de “absolvenți”? Nu cumva pentru ca "personalitățile" să fie scutite de a fi “absolvenți”? • Cum se stabilește “perspectiva” candidaților la admiterea în CNAp de a “putea ocupa… funcții de conducere”? Acum eu cred că am descoperit una dintre explicațiile neîntreruptei incompetențe în conducerea treburilor României! Prin înființarea CNAp (pe baza unei HG cu text interpretabil după placul unor eminențe obscure) oportuniștii încă din 1992 au creat de fapt un filtru pentru o lojă de tip masonic, pentru o grupare aproape de tip mafiot! Poate merită publicată lista tuturor absolvenților CNAp din 1992 și până în prezent. S-ar putea să fim astfel ajutați să înțelegem multe “întâmplări” din ultimii 22 de ani, dar și ce ne așteaptă în viitorul apropiat! Fac apel către toți ziariștii să încerce să obțină înformațiile care să-mi alunge nedumerirea. Sau poate nu m-am adresat cui… trebuie?

Despre (super)imunitatea parlamentarilor români

1. Densitatea justițiabililor în parlament este de câteva ori mai ridicată decât la scara întregii țări! 2. Teoretic parlamentarii sunt cei mai buni cunoscători ai legilor și în consecință rezultă că fac totdeauna încălcarea legii în cunoștință de cauză. Pentru a diminua predispoziția spre încălcarea legii (v. prima propoziție) și pentru a pedepsi reaua credință (v. a doua frază) ale parlamentarilor și ale altor demnitari, drept ar fi ca pentru infractorii din această categorie pedepsele să fie mai aspre decât pentru ceilalți români. Oricum nu este justificată vreo (super)imunitate a lupilor ajunși paznici la oi! Mă îngrozesc când mă gândesc ce s-ar alege de justiția și de legile noastre dacă Băsescu n-ar stârni din când în când "scandaluri".

Nevoia de ordine

Eu nu sunt altfel decât ceilalți. Mă aprind sau mi se face lehamite după cum sunt evenimentele din țara asta. Îmi vine și mie să strig în gura mare ca și regizorul Al. Tocilescu că nu mai iubesc România de astazi. Uneori chiar nici pe cea de ieri. Și sunt de acord cu Brăduț Florescu (un tip care știe să trăiască și, se pare, știe ce vrea pentru sine) că România a devenit "o țară fără rost". Și totusi... Nu uit însă că "Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă". Știu că nu putem să ne lăudăm prea mult cu revoluția din decembrie 1989, pentru că de fapt a fost, în cel mai fericit caz, o imitație în stil românesc a ceea ce se petrecuse în jurul țării noastre. Ca să fim fericiți social este nevoie de ordine. Ordinea este ceea ce invidiază românul de treabă la toate statele în care i-ar plăcea să traiască. Dar noi ce-am făcut după 1989?! Am înlocuit ordinea rigidă de tip polițienesc nu cu o ordine mai bună, ci cu dezordine. Dezordinea ne-a cuprins în așa măsură încât suntem TOȚI în TOATE domeniile vieții sociale TOTAL dezorientați. Suntem în situația ghemului de ață încâlcit iremediabil. Ce facem cu ața încurcată? O aruncăm sau încercăm s-o folosim fragmentată, eventual înnădită. Cum am putea să continuăm viața noastră socială în haosul actual? Putem să "înnodăm" bucățile bune din legislație, din viața economică, din practica instituțiilor statului. O muncă de Sisif! Dar viața omului pe Pământ este prea scurtă ca să tot reclădim în rol de Meșter Manole. Rămâne să facem din nou tabula rasa până când nu ajungem să ne obișnuim cu răul și să stăm inerți din nou 45 de ani. Din 1989 avem ochii deschiși, am acumulat o enormă experiență negativă în ultimii 23 de ani. Să folosim de data asta cu înțelepciune dezordinea unei noi revoluții pentru a ne satisface NEVOIA DE ORDINE după care majoritatea jinduiește, văzând-o la alții! Așa dar cred că trebuie (și vă îndemn) să ieșim iar în stradă și cu forța majorității de care dispunem, să operăm cancerul răului care metastazează societatea românească în prezent. Hai la lupta cea mare! Până ce nu uităm ce-am vrut în decembrie 1989.

http://www.youtube.com/watch?v=x_1XngXMQw4&feature=related http://www.trilulilu.ro/muzica-traditionala/internationala-socialista

I N T E R N A Ț I O N A L A Sculați, voi oropsiți ai vieții, Voi, osândiți la foame, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea, Să-nceapă al lumii vechi apus! Sfârșiți odată cu trecutul negru, Sculați, popor de osândiți! Azi nu sunteți nimic în lume, Luptați ca totul voi să fiți! Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim! Sculați, nu-i nici o mântuire În regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, Și lumea va scăpa de ei! Prea mult ne-au despuiat tâlharii Ce-n lume, lux, desfrâu se scald: Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim! Țărani și muncitori, noi suntem Partidul, mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi lacomi, corbi de pradă, N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt. Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim!

DEMOCRAȚIA

1. Democraţia sfarămă unitatea neamului românesc, împrăştiindu-l în partide, învrăjbindu-l şi expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii neprietene, în momente grele ale istoriei sale. 2. Democraţia transformă milioanele de străini în cetăţeni români. Făcându-i egali cu românii. Dându-le aceleaşi drepturi în stat. Egalitate? Pe ce bază? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul şi cu arma. Cu munca şi cu sângele nostru. De unde egalitate cu cel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, e aici? 3. Democraţia este incapabilă de continuitate în efort. Pentru că împărţită în partide care guvernează câte un an, doi sau trei, este incapabilă de a concepe şi realiza un plan de lungă durată. Un partid anulează planurile şi eforturile celuilalt. Ce s-a conceput şi clădit de unul azi, se dărâmă în ziua următore de altul. 4. Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam. Omul politic de cea mai mare bunăvoinţă devine în democraţie sclavul partizanilor săi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori aceştia îi distrug gruparea. Omul politic trăieşte sub tirania şi permanenta ameninţare a agentului electoral, alegătorului. 5. Democraţia este incapabilă de autoritate. Pentru că îi lipseşte puterea sancţiunii. Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor lui, trăind din afaceri scandaloase de milioane, din hoţie şi pradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să nu-i demaşte propriile afaceri şi incorectitudini. 6. Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferite grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. Ca o consecinţă firească ajunge sluga marii finanţe internaţionale (străine) care o subjugă, plătind-o. În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri. După C.Z. Codreanu

În politică n-am mamă, n-am tată!

Încerc să mă lupt cu PROSTIILE care circulă pe Internet sub formă de apeluri disperate și care nu sunt în interesul meu sau al celor ca mine. De când Ponta a ajuns prim ministru răspânditorii de astfel de materiale (majoritatea scoase de la naftalină, fără precizarea datei când au fost scrise, nesemnate la reluare) urmăresc înscăunarea cât mai grabnică a lui Crin Antonescu prin înlăturarea lui Băsescu. Asta nu este lupta mea pentru că noi cei mulți avem de pierdut, nu de câștigat. Iată de ce: Sper că nimeni nu mai crede, nu-și imagineaza că vreun partid se prăpădește de mila noastră a celor mulți si jefuiți fără încetare. Aparentul cinism din titlul acestor reflecții este aplicat continuu de politicieni (vezi traseismul lor din toate timpurile), de ce nu l-am aplica și noi, cei cu voturile?! În relatiile noastre cu partidele nu trebuie sa joace vreun rol sentimentele. Singurul mod de (posibilă) reușită este calculul rece al șanselor de rezolvare a problemelor noastre, de promovare a intereselor celor ce muncesc (sau care au muncit) cu adevarat. Eu judec cu mintea mea (nu repetare papagalicească, leneșă, necritică a ideilor altora) că noi cei mulți (normal ar fi cu sindicatele în frunte) ar trebui să speculăm cât mai bine posibil situația de dezechilibru temporar din interiorul USL. Este clar că obiectivele de prim ordin ale USL au fost posturile de prim ministru pentru Ponta și de președinte pentru Antonescu. Deocamdată a fost cucerită prima funcție pentru Ponta. Așa a aparut dezechilibrul între PSD si PNL în interiorul USL. Această situație este o ocazie rarisima pentru noi cei ce așteptăm îndeplinirea promisiunilor făcute de USL, noi cei care vrem corectarea nedreptaților la care am fost supusi de guvernarea anterioara (eu aș folosi pluralul: guvernările anterioare). Atâta timp cât Antonescu așteaptă fotoliul prezidential, Ponta cu guvernul său va trebui să mențină în electoratul român o atmosferă favorabilă USL pentru ca să-și poată îndeplini angajamentul referitor la ocuparea celor doua functii. Cu cât Antonescu ajunge mai târziu la Președinție cu atât mai mult timp Ponta (si chiar Parlamentul polarizat acum spre USL) va trebui să ia măsuri pe placul celor mulți și cu voturi. Când se va vedea Antonescu la Cotroceni toate vor fi date uitării, pentru că Ponta va dansa doar după cum îi vor cânta... interesele din PSD. În timp ce Ponta este prim ministru nu avem a ne teme de Băsescu, pentru că Președintele României (oricare ar fi el) nu poate face nimic (bun sau rău) pentru țară, fără "ascultare" din partea primului ministru. Să ne amintim cum a făcut Tăriceanu tot ce a vrut chiar dacă Băsescu era președinte. Președintele poate doar eventual să vorbească. Acum îl avem în fruntea unui nou guvern pe Victor Viorel Ponta care va ignora orice spusă de-a lui Băsescu. Acum ar trebui să se iasă în stradă să se ceară: salarii și pensii mai mari; condiții de muncă, sănătate și învățământ mai bune. După împărțirea ciolanului, va fi prea târziu! Dacă noi, ăștia mulți, dăm prea curând din mână singurul atu pe care-l avem - funcția de președinte al României, pe care așa de mult și-o dorește Antonescu (dorința lui este temporar norocul nostru!) - nu vom avea nici o formă de presiune asupra guvernului ca să se țină de cuvânt. Înlăturarea lui Băsescu nu este urgența noastră! Dimpotrivă. Cu cât mai târziu va fi Antonescu președinte, cu atât mai mult timp Ponta va trebui să se țină de cuvânt! Așa că, să nu ne lăsăm antrenți într-o luptă care nu-i a noastră, să nu ne tăiem creanga de sub picioare!

Nu numai legile de drept nu actioneaza in Romania!

În Constituția României scrie: Articolul 135 - Economia (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; Articolul 47 - Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

Vreau sa sugerez o tema despre preturile convorbirilor in retelele de telefonie mobila, dar nu numai. Conform unei legi economice simple intr-o piata de produse sau servicii cu cat oferta creste, cu atat pretul scade. Furnizorii de servicii de comunicatii telefonice au reusit sa faca aceasta lege neputincioasa. La noi (si probabil ca si in alte tari, dar asta nu inseamna ca asa ar fi corect!) cu cat sunt mai multi ofertanti de telefonie cu atat pretul mediu platit de oricare dintre abonati este mai mare! (Aci vreau sa fac o remarca pe care o voi repeta si la sfarsit: este destul de posibil sau chiar sigur, ca fiecare companie de telefonie sa fi infiintat inca una sau cateva companii tot de servicii telefonice, pentru a "fărămița" masa consumatorilor!) Ce inseamna cele spuse aci mai sus? Cu cat sunt mai multi furnizori de servicii de telefonie, cu atat corespondentii fiecaruia dintre noi, abonatii, vor fi mai putini in aceeasi retea cu noi. Exemple: 1. Daca in Romania ar fi doar doua retele de telefonie, iar noi am avea 10 corespondenti cu care de obicei facem convorbiri, conform teoriei probabilitatilor sunt destul de mari sansele ca jumatate dintre ei sa fie in aceeasi retea cu noi, iar a doua jumatate sa fie in cealalta retea. In acest fel pretul platit de noi va fi media preturilor pentru convorbiri in reteaua "noastra" si cel pentru convorbiri in alta retea. 2. Daca in Romania sunt 10 retele de telefonie, iar noi am avea tot 10 corespondenti, conform teoriei probabilitatilor cea mai probabila (oricum posibila) repartitie a acestora este cate unul in fiecare din cele zece retele! In acest fel vom plati pretul (mai mic) pentru convorbiri in reteaua "noastra" doar in cazul singurului corespondent care este cu noi in retea. Pentru convorbirile cu ceilalti noua corespondenti vom plati pretul (mai mare) pentru convorbiri in afara retelei "noastre". Un calcul aritmetic simplu arata ca pretul mediu al minutului de convorbire in al doilea caz va fi cu 80% mai mare decat in primul caz. Ce inseamna aceasta practica? • Practicarea de tarife diferentiate pentru "ai nostri" si pentru "ceilalti" transfera lupta concurentiala fireasca dintre furnizorii de servicii de pe piata, pe capul clientilor, care trebuie sa faca o "cercetare" de expert financiar pentru a alege (treaba imposibila, inutila etc) solutia cea mai buna (chipurile!). • Cred ca se poate vorbi aici si despre discriminare negativa (ilegala!) a celor care au... indraznit sa aiba corespondenti in alta retea si care pentru aceasta indrazneala trebuie sa plateasca un pret mai mare (chiar daca vorbesc cu vecinul de peste drum, dar din alta retea). Care ar putea fi solutia de restabilire a actiunii normale a legii economice a cererii si ofertei? Sa se limiteze numarul companiilor (retelelor) de telefonie nu este legal posibil. Asa ca firmele mari pot fi tentate sa se “fragmenteze” pentru a beneficia de tarifele discriminatorii mai mari pentru apelurile catre alte retele. De aceea solutia reala de a restabili functionarea legii cererii si ofertei este sa se impuna furnizorilor de servicii de telefonie folosirea unui singur tarif pentru convorbiri nationale indiferent daca cel apelat este din propria retea sau din alte retele din Romania. In acest fel legile concurentei vor putea actiona normal. Compania poate stabili orice pret pe care-l considera aducator de profit si aducator de clienti noi din piata comunicatiilor de voce. Cum influenteaza pretul platit de companie pentru transferul legaturii telefonice in alte retele constituie o problema pe care trebuie s-o rezolve expertii companiei si nu sa fie transferata in buzunarele propriilor clienti. Cand se vor negocia preturile (contractele) de transfer companiile vor lupta pentru ca aceste preturi sa fie cat mai mici si astfel vor apara si interesul clientilor. Clientii (consumatorii de servicii de comunicatii) nu au vreo alta posibilitate de a influenta preturile, decat in cadrul actiunii legii economice a cererii si ofertei. Un stat cu adevarat democratic este dator sa asigure functionarea fara obstacole a legii cererii si ofertei si “sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (Constitutia Romaniei, art. 47, al. 1). In acest scop social romanii au hotarat ca “economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta” si ca “statul trebuie sa asigure... protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru...” (Constitutia Romaniei art. 135) Ar putea sa fie promovata o asemenea regula chiar si ca lege la nivel european!

"Bombele" cu explozie intarziata ENEL este un exemplu reprezentativ de jaf al bogatiei nationale. ENEL se deosebeste de RENEL dupa cum se vede doar prin pierdera literei R! De ce trebuia privatizata Electrica (Renel)?! Ce poate sa faca (si ce face!) ENEL mai mult si mai bine decat Electrica pentru consumatorii romani?!(nimic!) Cu ce personal lucreaza ENEL in Romania?! (cu romani!) Cu ce s-au imbunatatit serviciile de furnizare a energiei electrice de cand au fost preluate de ENEL? (cu nimic!) ENEL trebuie sa-si recupereze: 1) maruntisul pe care l-a dat statului roman drept pret pentru Electrica si 2) enormele bacsisuri bagate in buzunarele politicienilor romani care au vandut tara pe bucati. Asa ca singurul efect al vanzarii Renel catre ENEL resimtit de consumatorul roman a fost si va fi cresterea continua a pretului energiei electrice. Privatizarea ELECTRICA este una din tampeniile (de fapt e vorba de jaf rasplatit cu mita!) politicii (daca se poate numi politica!) romanesti